Odată cu înaintarea în vârstă observăm că este din ce în ce mai dificil să învățăm lucruri noi. Totodată, îi observăm pe cei mici din jurul nostru cât de pragmatici pot fi, chiar și la o vârstă fragedă, și cât de repede învață. Și, fără să vrem, ne simțim înceți, inadecvați și că ne este dor de vârsta copilăriei, când deprinderea unui lucru nou nu era așa o corvoadă.

 

Ce înseamnă a învăța?

Cu orice ocazie pe care o întâlnim, creierul nostru are ocazia de a învăța ceva nou. Când se întâmplă acest lucru, se formează amintiri.

Amintirile nu sunt altceva decât conexiuni neuronale, numite sinapse, care apar sau se formează când învățăm ceva nou.

Poate fi vorba despre dexteritatea de a pune un picior în fața altuia, când învățăm să mergem, sau capacitatea de a șofa, atunci când conducem o mașină.

 

Cum învață copiii?

Copiii învață diferit de adulți, asta pentru că sunt ca niște mici bureți care absorb toate informațiile din mediu.

Între vârsta de un an și doi ani, cei mici își măresc vocabularul de până la patru ori mai mult decât inițial. Și, de asemenea, până la vârsta de trei ani, orice copil mic poate să învețe cât mai multe limbi, fără să rețină și un accent.

Asta pentru că atunci când este în formare, creierul unui copil formează conexiuni neuronale fără a face o legătură exactă de încadrare a informațiilor pe categorii, lucru care îi ușurează extrem de mult capacitatea de a acumula noi informații.

 

Cum învață adulții?

Din păcate, odată cu înaintarea în vârstă, întrucât avem prea multe amintiri, deprinderi învățate, capacități și aptitudini dobândite, creierul resimte nevoia să facă o departajare.

Astfel, vom avea structurate toate amintirile în sertare, fiecare cu eticheta lui, în rândul sau dulapul său de amintiri.

Intervine așa zisa strategie de eficiență, așa încât de la aglomerarea de sinapse neuronale de la care am plecat ca și copii, vom ajunge la categorii de sinapse, și categorisirea lor nu este de cele mai multe ori una lângă alta.

De aceea este mai greu ca adult să înveți ceva nou, este nevoie de timp, repetare și fixare mai îndelungate decât la copii, pentru că îi ia timp creierului să facă legăturile dintre sertare diferite, pe care tot el le-a separat, acest lucru pentru eficiența unui creier adult.

 

Trebuie să ne resemnăm că nu mai suntem eficienți?

A învăța este un lucru normal, continuu și de dorit dacă vrem să nu pierdem această deprindere.

Chiar dacă există ușoare dificultăți în a crea noi amintiri odată cu înaintarea în vârstă, și da, pierderea ireversibilă a altora, nu trebuie să ne lăsăm păgubași.

Dacă tot avem ca adulți un creier mai eficient structurat, de ce să nu profităm de această abilitate?

Adică, când în mod voit vrem să învățăm ceva nou, să formăm noi sinapse, noi amintiri, să facem acest lucru structurând informațiile în categorii.

Oare de ce credeți că avem meserii, profesii, joburi și specializări în domenii? Tocmai pentru că, noi ca adulți, avem nevoie de structură.