Este putin cam greu sa dam o definitie fericirii care sa multumesca pe toata lumea sau sa fie ceva la care sa se raporteze majoritatea. Asa cum adultii inteleg acest concept diferit, si copiii o fac la fel. Pentru un copil insa fericirea ar trebui sa insemne sansa de a se bucura de copilarie, sa faca exact acele lucruri pe care le simte, care ii dau libertate de exprimare si posibilitatea de a se cunoaste pe sine. Joaca este si va ramane mereu o oportunitate de invatare, intrucat este modalitatea prin care copiii invata cel mai bine.

Cand vorbim despre fericirea copiilor, putem vorbi despre toate acele lucruri care le fac placere. Amintiti-va voi insiva ca adulti acum, ce va placea sa faceti in copilarie. Sa stati cu prietenii, sa va jucati, sa fiti liberi, sa aveti o jucarie la care sa visati; pentru fiecare copil poate insemna ceva diferit, asa cum noi o definim diferit de la om la om. Tine de fapt de asteptari si visuri.

     Ar trebuie sa fie fericirea copilului principala preocupare a parintilor?

Bineinteles ca fericirea copiilor trebuie sa fie principala preocupare a parintilor. In acest caz trebuie sa fim foarte fermi cu noi in a ne autoimpune limite. De ce? Pentru ca ideea noastra despre asa ceva poate sa fie diferita de cea a celor mici. Nu vorbesc aici doar despre rolul nostru de a cladi pas cu pas inteligenta emotionala a lor, ci si de a le da oporunitatea de a alege pentru sine ce vor.

Nu de multe ori se intampla sa le impunem lucruri, doar pentru ca stim noi ca este mai bine asa. Uneori chiar si cu cele mai bune intentii, putem gresi. Daca de mici ii invatam sa fie responsabili pentru alegerile lor, si sa nu ii pazim de fiecare esec care ar putea interven, avem mai multe sanse da crestem adulti care stiu ce vor, pentru ca au experimentat pe pielea lor lucruri. Si cand va veni momentul sa faca ceva care ar putea sa le dirijeze viata intr-o directie sau alta –  referitor la cariera, viata de cuplu, prieteni, etc., vor fi mai asumati, si capacitatea de a decide pentru sine, asta poate fi o forma de fericire.

      Ce sa facem noi, parintii, pentru a avea un copil fericit?

Sa le oferim atat cat putem si cum stim cea mai buna varianta a noastra. Sa le oferim un mediu stabil si plin de iubire neconditionata, suport, atentie, predictibilitate, responsivitate, accesibiliatate fizica, disponibilitate emotionala si afectiune exprimata atat verbal cat si fizic!

Daca un copil este invata ca el conteaza, ca atunci cand are o problema este auzit, ca opinia lui conteaza, ca daca i se promite ceva si primeste, ca are dreptul de a alege in limite clar stabililite si explicate, nu vad de ce nu ar putea fi fericit.