Cum sa ne ascultam cand vorbim in cuplu

Cum sa ne ascultam cand vorbim in cuplu

Fiecare aude ce vrea. Nu, nu este doar o zicala plina de intelepciune. Uneori este chiar o realitate care vine si acapareaza orice coltisor care se vrea descoperit in arta comunicarii in cuplu, pentru ca aceasta forma de comunicare, poate cladi sau distruge relatiile.

La o prima vedere cand ne gandim la comunicare in cuplu, ne ducem automat cu gandul la cuvinte, la ceea ce scoatem pe gura. Insa a comunica nu presupune numai vorbe, ci necesita mult mai mult, si anume constientizare. Adica? Ce vreau sa spun prin asta?

Stiti scena clasica pe care se fac momente de filme, in care ea, clar suparata, ii raspunde partenerului la intrebarea: “Ce ai?”, cu un imens: “Nimic.”?

Avem tendinta ca dupa ce suntem de o vreme cu cineva, si am inceput sa il cunoastem, sa ne asteptam ca de fiecare data cand avem conversatii, dispute, certuri chiar, ca el sa inteleaga ceea ce vrem sa spunem doar pentru ca am mai facut asta de atatea ori. Presupunem, fara a verbaliza, ca avem deja niste reguli pe care amandoi le stim si asupra carora am cazut tot amandoi de acord.

Asa ajungem la ceea ce ne vorbim in cuplu, si la ce nu. Ne vorbim cu usurinta despre ziua pe care am avut-o, despre visuri si idealuri, mai ales in perioada de curtare, despre sarcinile pe care trebuie sa le facem in ziua cu pricina, despre orare, poate sunt si copii la mijloc si vorbiti despre activitatile de peste zi.

Ne vorbim de asemenea cu usurinta despre reprosuri, despre momente in care nu suntem la nivelul asteptarilor partenerului, despre familie, despre ce ar trebui sa faca celalalt incat tu personal sa te simti iubita; ne vorbim de multe, si in multe feluri, stiluri.

Informatiile rudimentare se transmit de cele mai multe ori direct, fara explicatii, fara posturi, fara menajamente. Doar atunci cand ne este teama sa transmitem mai mult decat cuvintele adresate, intervin stilurile de comunicare disfunctionale. Asta pentru ca uitam ca noi comunicam si prin limbaj corporal, si prin mimica, tonul vocii, respiratie, si cel mai important prin privire. Si asa ajungem la ceea ce nu ne vorbim.

Nu ne vorbim temerile pentru ca uneori ne pozitionam in roluri diferite de cele pe care le indeplinim intr-o relatie adulta. Nu ne vorbim fricile, nu ne spunem atunci cand suntem furiosi ca ceea ce ne face furiosi este teama de a nu fi parasita, abandonata, respinsa. Atunci cand lasam furia sa ne cuprinda, o facem de fapt cu scopul de a nu ajunge acolo, si de cele mai multe ori furia isi atinge scopul, dar strica relatiile.

E ca si cum in orice moment in care sunteti cu persoana iubita, amandoi lucrati la un tablou, la o opera de arta, si pe baza a ceea ce ati discutat la inceputul relatiei, despre visuri, idealuri si asteptari, acea panza se va umple de la fiecare, cu fiecare eveniment pe care il traiti, simtiti, si discutati. Numai ca atunci cand nu ne facem intelesi in adevaratul sens, apeland la stiluri pasive, agresive sau la regele stilurilor de comunicare, cel pasiv-agresiv, e ca si cum i-am pune partenerului o esarfa la ochi, i-am lega mainile la spate, si i-am pune pensula in gura, si ii spunem sa continue si partea noastra, dandu-i lui responsabilitatea pentru opera de arta pe care o cream. Cum credeti ca va arata in timp?  Nu pare drept, asa-i?

Ca sa avem ceva frumos la care sa ne uitam de fiecare data, ar fi indicat sa invatam sa avem incredere in partener si ne exprimam emotiile! Sa spunem mereu: ”Atunci cand tu faci asta, eu ma simt asa, si cred ca de fapt nu iti pasa de mine, vrei sa ma ranesti, nu ma auzi, etc.”. Ati prins ideea.

In felul acesta ne facem mai intelese, si daca mai adaugam si o intrebare suplimentara: “Asta ai vrut sa imi spui?, “Ce am inteles eu are sens pentru tine?”, “Am inteles eu bine?”. Sa nu uitam sa oferim de fiecare data sansa ca el sa explice, pentru ca la furie, niciodata nu suntem rationali, si mereu furia ne ghideaza in roluri care sa ne apere de ceea ce ne este frica, si uitam sa fim acei adulti care si-au trasat o imagine in minte!

Un exercitiu pe care il recomand mereu cuplurilor care se afla la mine in terapie, este ca seara, inainte de culcare, fiind intinsi in pat, sa isi povesteasca fiecare cea mai frumoasa amintire pe care o au din relatie. Dar nu oricum, ci cat mai in detaliu, de la cum fiecare se simtea, ce gandea, ce credea ca simte, gandeste celalalt, si in timpul asta, partenerul doar sa asculte, fara sa dea feedback daca asa a fost sau nu, asta pentru ca va avea si el timp sa isi spuna povestea si partea lui de emotii.

De cele mai multe ori partenerii nici nu stiau lucrurile astea despre ei. Si nici amintirile nu sunt aceleasi. E un exercitiu de cunoastere atat de simplu, si in momente dificile, se poate apela la asa ceva, pentru a-ti aduce aminte ce anume v-a adus impreuna, ce v-a atras unul la altul, si ce v-ati facut unul pe altul sa simtiti.

Asa cum am spus la inceput, fiecare, de cele mai multe ori, aude ce vrea, asta pentru ca suntem suma tuturor experientelor noastre, si pentru fiecare experienta am acumulat o lectie. Fara sa vrem, in cuplu aducem cu noi acele experiente, si acele lectii. In momentul in care ne simtim pusi in aceasi ipostaza ca cea in care am invatat ceva, avem tendinta de a intra pe pilot automat, si sa intelegem ce avem nevoie pentru a ne proteja, pentru a fi in cunoscut, pentru ca numai in cunoscut ne simtim in siguranta.

In felul acesta uitam sa ne conectam cu cel si din fata noastra, sa fim prezenti, sa avem rabdare sa ascultam, sa avem curajul sa ne aratam fricile, si speranta ca ni se va indeplini nevoia daca ne-o cerem!

Ganditi-va acum la persoana iubita, la cum va simtiti impreuna, ce va place, si, de ce nu, ce nu va place. Incercati acum sa va aduceti aminte un moment in relatie in care ati simtit ca jumatatea voastra va intelege perfect, ca nu era nevoie de nimic in plus pentru a fi pe aceeasi lungime de unda. Daca ati gasit o amintire, atunci dati-va seama, constientizati ca aveti in voi toate uneltele necesare pentru a picta tabloul relatiei asa cum il vedeti amandoi!

Leave a Reply

Your email address will not be published.