1. Bullying-ul a devenit o practică extrem de obișnuită în rândul copiilor. Acest lucru poate avea repercusini directe asupra încrederii în sine la maturitate. Cum reușești să treci peste acest obstacol?

Un lucru care se întâmplă frecvent în școli în ziua de astăzi este bullying-ul. Acesta de cele mai multe ori are efecte negative asupra modului în care se privesc pe sine copiii, dar și pe ceilalți din jurul lor, mai ales că motivele din spatele său, sunt diverse, de la faptul că un copil nu este îmbrăcat ca restul, poate nu este la fel de bun la învățătură, sau nu are ultimul smart phone ieșit pe piață, până la modul în care cineva arată!

Când vine vorba de corpul nostru, impactul este cu atât mai mare, el fiind acea carcasă în care noi existăm; până la urmă, pentru alte lucruri poate că există soluții, însă când vine vorba de așa ceva, mai greu. Un efect imediat este cel al scăderii stimei de sine, o perturbare a legăturii cu propria persoană și chiar interiorizarea tuturor lucrurilor pe care cei mici le aud. Astfel de lucruri, dacă nu sunt adresate în mod funcțional, pot să acompanieze copilul până în adulție.

Acum vine întrebarea cum anume depășește copilul un astfel de tratament, cum poate trece peste? Un răspuns simplu pe care îl ofer de fiecare dată, însă greu de pus în practică pentru ca ține de un ajutor din afară, este acela că adulții din viața copilului trebuie să fie atenți la acele semnale de alarmă, aă retragerea emoțională, izolarea socială, de ce nu, lipsa unui apetit, rebeliunea, etc. Ofer acest răspuns mereu pentru că noi că adulți putem face ceva, și tocmai pentru că sunt mici și neexperimentați, de aceea copiii sunt mereu, sau ar trebui să fie, în grija unui adult! Este singura excepție de la regula că ajutorul nu se oferă decât cerut!

2. Pot afecta complexele fizice interacțiunea cu alți oameni, viața profesională sau cea de cuplu? În ce fel?

Complexele fizice ne pot afecta pe mai multe planuri din viață, de la modul în care noi ne privim, la cum relaționăm cu restul oamenilor din viața noastră, fie că este vorba despre viața profesională sau cea de cuplu. Din cauza imaginii de sine care nu este tocmai una bună, pot exista momente în care să luăm decizia să nu ne mai dorim să ne expunem fizic. Poate fi vorba la locul de muncă să nu acceptăm un proiect care presupune munca în echipă, sau care se finalizează cu o prezentare publică. În viața intimă poate să însemne retragere emoțională, ba chiar lipsa unui apetit sexual, care nu reprezintă nimic altceva decât un mecanism de apărare, care evident poate să conducă la înstrăinarea de partener.

3. Pot duce la stări de depresie, la izolare?
În momentul în care lăsăm că acest mod de gândire disfuncțional să ne acapareze întregul cerc de interacțiuni, considerând că cei din jurul nostru nu văd în noi decât acel lucru asupra căruia noi ne axam, poate să apară, tot ca un mecanism de apărare – evitarea. Dacă apelăm prea des la așa ceva, asta poate să conducă la izolare, și izolarea de ceilalți membri ai societății, poate duce cu timpul la depresie.

4. Poate fi vorba nu de un defect vizibil, adevărat, ci mai degrabă de presiunea societății? De standardele ridicole de frumusețe impuse?

Un lucru trebuie menționat, societatea în care trăim astăzi. Nu este ușor să avem o imagine de sine corporală tocmai sănătoasă când pe toate panourile și în toate reclamele sunt numai modele. E adevărat, și ei sunt oameni, și ei există, însă reclama este reclamă, presupune cizelarea unei imagini corporale așa încât să vândă un lucru, să te facă să gândești că dacă ai acel lucru, poate vei arăta sau te vei simți la fel ca actorul din reclamă. E doar o strategie de marketing din care se naște adiacent și ideea că atunci când vei arăta într-un anume fel, vei fi fericit. Așa că începi să te compari cu toate acele femei și bărbați care nu știi cum arată în realitate, născându-se astfel niște standarde de frumusețe impuse de o industrie care știe cum să îți păcălească creierul doar în scopul îmbogățirii. Deci, atenție!

5. Existența unui complex fizic înseamnă neacceptarea propriului corp, a neiubirii de sine?

Modul în care noi ne privim corpul, dacă ne acceptăm sau nu complexele fizice, are legătură cu modul în care noi alegem să privim realitatea. De cele mai multe ori dacă ne desconsiderăm plusurile – ele există mereu- și ne axam doar pe acel lucru care ne face diferiți din punct de vedere fizic, vom ajunge să vedem doar acel lucru. Asta se numește din punct de vedere psihologic o distorsiune cognitivă – centrarea pe negativ și eliminarea tuturor lucrurilor care ar putea să ne dovedească contrariul. Evident că o asemenea modalitate de focus asupra realității conduce în timp la neacceptarea propriului corp, și din păcate, nici cu rele, dar nici cu bune; și poate chiar să conducă la sentimente de înstrăinare de propria persoană, ba chiar să ajungi să nu te mai iubești pe sine.

6. De multe ori, dacă un complex este remediat ( un nas cârn este corectat printr-o rinoplastie), va apărea un nou motiv de nemulțumire, iar apoi un altul, și tot așa. Este intervenția esetică cu adevărat soluția? Cum putem lucra cu psihicul pentru ca fizicul să nu mai reprezinte o problemă?

Sunt oameni care ajung să apeleze la operații estetice tocmai pentru a repara acel complex fizic asupra căruia pun ei înșiși lumina. Uneori ajută psihic, pentru că se schimbă imaginea corporală, și astfel și restul lucrurilor, ca un efect domino. Când însă, operațiile estetice devin o fugă pentru a repara orice lucru pe care nu îl considerăm a fi perfect, poate fi un semnal de alarmă că persoana poate suferi de tulburare dismorfică – adică atunci când se uita în oglindă, mintea ei fabrică o imagine complet opusă față de realitate, sau profund distorsionată.
Un exercițiu pe care îl recomand în astfel de cazuri extreme, dar nu numai, este acela de a te privi în oglindă, de ce nu, chiar fără haine pe tine. Și să te uiți efectiv la tine, să cauți exact acele lucruri care sunt frumoase la tine, și ele există, și să ți le spui cu voce tare, să vorbești cu tine ca și cum ai vorbi cu o persoană pe care o iubești necondiționat! Sunt studii care atestă ca modul în care noi ne vorbim poate să conducă la schimbarea dispoziție și la modul în care creierul este structurat. Poți face asta zilnic, și chiar dacă nu simiți la început schimbarea, ea va veni – Fake it, until you make it!

Interviu acordat Revistei Elle Romania editia februarie 2019