Ca părinți suntem dornici să ne învățăm copiii tot ce este bun pe lumea asta, pentru ca atunci când vor fi adulți, să fie cea mai bună variantă a lor. Așa este și în cazul generozității, actul în sine fiind expresia ideală pentru ceea ce înseamnă un om bun! Iată cum facem asta.
Să începem cu începutul. Adică să înțelegem ce înseamnă generozitatea în ochii copiilor, sau mai bine zis ce ar trebui să însemne. A fi generos pentru un copil ar trebui să se circumscrie ideii de a da de tot, și a da cu împrumut. Este bine să facem această distincție, pentru că această trăsătură, dacă vrem s-o aibă și la maturitate, trebuie cultivată la copil încă din fragedă pruncie.
De multe ori, fiecare am văzut că unui copil îi este greu să înțeleagă de ce trebuie să dea un obiect pe care îl are în mâna, și de cele mai multe ori, acel obiect este un lucru colorat, care face poate și zgomote, adică o jucărie. Și aici intervine explicația cum că a da, înseamnă a da de tot, sau cu împrumut.
Un lucru este clar, dacă vrei ca cel mic să fie darnic, trebuie să te vadă pe tine că ești darnic, pe tine mamă, tată, bunic, bunică, bonă, etc. Copiii învață prin modelare, ei fac lucrurile pe care le faci și tu ca adult, sunt ca niște roboței mici care au nevoie de un “program” pentru a funcționa. Fii tu acel “program”.
Poți de exemplu la masă, când sunteți cu toții, să ceri voie partenerului să iei din farfuria sa, el să te lase, și să spui după mulțumesc. Și așa la multe, multe mese. Este una dintre cele mai tangibile ocazii pe care le ai, mai ales că, este și util să luați masa cu toții, este timp de calitate petrecut împreună.
A dărui mai înseamnă și a fi responsabil, respectuos. În acest caz, poți atunci când ești cu copilul la cumpărături, și aștepți la casă pentru a plăti, să lași în fața ta o persoană care are mai puține cumpărături decât tine, făcând acest gest vizibil, și să spui ceva de genul pentru a te și auzi cel mic: “Puteți trece în fața mea, aveți câteva cumpărături și nu are rost să stați atâta după noi, doar avem coșul plin!”
Mai putem face ceva în public, mai ales când suntem în transportul în comun, să dăm locul nostru unui om care are nevoie de el, fie mai în vârstă, sau o femeie însărcinată, fie cineva care are mâna bandajată, găsim noi. Și să fim siguri că suntem văzuți de copil.
Generozitatea se poate învața și când copilul ne cere o jucărie nouă. Cum? Simplu. Îi spunem că are foarte multe jucării acasă, și în multe cazuri cam așa este, și îl rugăm ca acolo pe loc în magazin, să se gândească ce jucărie de-a sa o va da unui copil care nu are așa ceva. După, când ajungem acasă, îi aducem aminte să caute jucăria, să o ia, să o pună într-o pungă, și dacă avem posibilitatea să mergem chiar atunci cu el să dăruiască jucăria, dacă nu, să o pună la ușa de la intrare, ca atunci când va ieși data viitoare pe ușa să o ia chiar el.
Apropo de jucării. Din timp în timp putem să îi spunem celui mic să facă curățenie, adică să le strângă pe acelea cu care nu s-a mai jucat și să le doneze. De ce nu chiar unei case de copii, sau unei familii nevoiașe, se găsesc soluții. În felul acesta împuști doi iepri de-o dată, copilul învață să își facă curățenie, adică învață responsabilitatea, și învață și generozitatea. Același lucru îl putem face și cu hainele!
Noi ca părinți este necesar să facem cât mai observabil comportamentul nostru de a da, numai așa vor ajunge cei mici să ne imite. Puteți să vă cereți unul altuia mici favoruri, ca după să va adresați un mulțumesc. Este atât de simplu!
După ce copilul a început să copieze comportamentul, și va face asta până la urmă, putem să îl încurajăm! Cum? La fel cum am făcut și cu partenerul vom proceda, vom spune mulțumesc, și cel mai important, vom spune și ce vom simți când primim ceva, sau când face un lucru care arată generozitate. Dacă ne ajută prin casă cu ceva, îi spunem cum anume ne-a ușurat munca, dacă ne dă telecomanda pentru că am cerut-o, dacă ne aduce un pahar de apă, dacă ne aduce ceva, îi spunem că ne simțeam obosiți/ne era sete/etc., înțelegeți ideea.
Important este să asocieze acțiunea de a da cu un sentiment de bine, acesta fiind de fapt beneficiul emoțional care îl va anima mai târziu să fie darnic. De ce credeți că sunt atâția oameni care se oferă voluntari, și care spun mereu că ceea ce fac îi face să se simtă bine? Tocmai pentru că atunci când dăruim, când suntem generoși, simțim conectare. Conectarea nu este altceva la nivelul creierului decât oxitocina, hormon al atașamentului și al iubirii. De asemenea, la nivel comportamental, acest hormon determină reducerea temerilor și mărește încrederea în sine.
Mai pe scurt, a dărui, a fi generoși, ne face să fim fericiți, ne destresează, și totodată ne crește stima de sine!
Zic că avem destule motive să îi învățăm pe copii să fie generoși, în felul acesta le creștem stima, îi facem mai fericiți, și îi ajutăm și să se conecteze social cu cei din jur, și oamenii înconjurați de alți oameni, sunt oameni mai sănătoși.
Câteva sfaturi practice:
Nu vă dezarmați din prima dacă cel mic nu vrea să împartă lucruri, în special jucăriile sale. Dați-vă timp. Dacă sunteți la locul de joacă și nu vrea să dea o jucărie, începeți prin a-i spune că dacă i-o va altui copil, acel copil nu va pleca cu ea, nu i-o dă de tot. Dacă nici atunci nu vrea, întrebați-l dacă vrea să o dea după ce termină el să se joace cu ea; în felul acesta îl lași să fie alegerea lui, și nu punem o eticheta greșită pe verbul “a da” încă de la început.
Că tot vorbim de etichete, în caz de refuz categoric din partea celui mic, nu îl etichetați! Nu îi spuneți că este rău, că nu e cuminte, sau că vă face de râs! Veți înrăutăți situația! De cele mai multe ori, copilul care nu vrea să dea jucăria, nu vrea să își dea autonomia de fapt. Dați-vă timp amândurora!
Dacă aveți mai mulți copii care trebuie să împartă jucăriile, nu îl obligați pe cel mare să le împartă cu cel mic. Replica: “Este și el mic! Tu ești cel/cea mare” nu face altceva decât să nască frustrare, și pentru că este “cel/cea mare” nu și-o va exprima decât într-un moment sau mod nu tocmai potrivit, pentru că mesajul implicit este acela că nu trebuie nici să își manifeste dezaprobarea, pentru că trebuie să împartă și atât!
Fiind mai mare, și înțelegând noțiunea de timp, îl puteți întreba câte minute mai are de gând să se joace cu respectiva jucărie, și îl puteți întreba dacă este de acord să se joace după și cel mic cu ea. În felul acesta se va simți auzit, și că încă mai contează și el/ea.
Încurajați cu orice ocazie o fapta bună pe care o face copilul, spuneți-i că vă face să vă simțiți mândri, cu accentul efectiv pe cum vă simțiți, nu doar lauda goală: “Mă faci mândru!”. Explicați și ce anume din ceea ce face vă produce anumite sentimente, dați feedback complet.
Articol apărut în revista Unica Octombrie 2018
Ana Pantazescu-Ana, psihoterapeut cognitiv-comportamental, cu formare complementară în terapia schemelor cognitive și terapie sistemică de cuplu și familie, 0745042389, www.anapantazescuana.ro