Time management – De ce și cum să nu mai amâni

Time management – De ce și cum să nu mai amâni

Fiecare are o listă cu lucruri de făcut și care, oricât am încerca,  nu se fac singure, ba mai mult, tot noi trebuie să le îndeplinim. Însă nu se știe cum și de ce, mereu amânăm să le îndeplinim. Iată câteva soluții prin care putem rezolva situația de tergiversare!

 

De ce nu e bine să amâni?

Fie că este vorba despre un task la locul de muncă, sau un lucru pe care trebuie să îl faci în casă în viața de zi cu zi, sau să începi să faci schimbări în viața ta, teoria amânării poate funcționa până la un anumit moment.

Asta pentru că, realist vorbind, acel raport nu se va întocmi singur, acel dosar trebuie creat înainte de predare, teancul de rufe din mijlocul sufrageriei nu se va călca singur, cumpărăturile nu vor apărea în frigider ca prin minune și, în niciun caz, „de mâine” nu face din tine o adeptă a sportului, a unui regim de viață echilibrat, sau o nefumătoare!

 

Ce înseamnă a amâna în termeni de sarcini ce trebuie făcute?

A amâna, în contextul sarcinilor pe care ți le-ai asumat sau ți-au fost date, înseamnă a face tot ceea ce nu e nevoie să faci acum, cu scopul de a nu face ceea ce trebuia deja început, sau de ce nu, chiar terminat!

Sună destul de simplu, ce-i drept, însă nu putem neglija faptul că dacă un task vine la pachet cu obligația, cu imperativul, cu neplăcerea, cu greutatea, este absolut logic pentru noi să alegem o activitate care este complet opusă acesteia.

 

Soluția pentru a nu mai amâna

Un prim pas este regula celor 10 minute. Știm cât de greu este să te apuci să faci ceva, mai ales ceva care se circumscrie în aria lucrurilor neplăcute sau greu de executat.

Așa că în loc să te gândești la ansamblul proiectului, împarte-l în miniproiecte pe care le poți executa într-un interval de timp predefinit de 5-10 minute. Îți va fi mai ușor să te apuci de un lucru care durează 10 minute și este relativ ușor.

Al doilea pas este regula celor 3 întrebări. Încearcă să răspunzi sincer unde ești, ce vrei să faci, și cea mai importantă, cum te vei simți după.

Simplul fapt că îți imaginezi cum te vei simți, spunându-ți că te vei simți mândră că ai terminat taskul până la ora de plecare, sau că ai făcut în sfârșit curat în dulap și astfel vei avea o oră în care să te pui la punct cu prezentarea de mâine, respectiv că ai loc pentru niște haine noi, te va ajuta să te apuci de muncă.

Prefigurarea scopului îți va păcăli creierul că este foarte ușor să faci acel lucru, din moment ce îți poți închipui cum te vei simți.

Al treilea pas este schimbarea modului de gândire, în sensul că scopul final, care poate fi foarte împovărător, trebuie schimbat cu dorința imediată.

De exemplu, dacă dorim să ținem dieta pentru a slăbi, acesta fiind scopul final, se poate întâmpla ca dorința imediată este să mâncăm o prăjitură, pentru că, de ce nu, azi nu am mâncat nimic dulce și merităm, iar în plus, ne putem apuca de dietă, ca de obicei, de mâine.

Tot ce trebuie să facem este să schimbăm scopul final cu dorința imediată, astfel dorința imediată va deveni ideea de a fi sănătoasă, iar scopul final, în viitor, ca o excepție, va deveni să mâncăm ocazional o prăjitură. Același lucru funcționează și cu fumatul. Să facem schimbarea de gândire și să considerăm că acum dorința imediată este necesitatea de a fi sănătoase, iar pe long term, scopul final să fie amânarea fumatului.

Asta se explică foarte ușor, când aceptăm că ne putem păcăli creierul să nu facă un lucru pe care instinctul ni-l cere gratificat, adică dacă ne jucăm de-a angajatul silitor, de-a soția perfectă, de-a șefa care ascultă toate plângerile veritabile, vom ajunge exact ceea ce mimam.

Așa și în cazul taskurilor, vom mima ca lucrăm, până când vom îndeplini însăși sarcina.

 

 

Text scris de Ana Pantazescu-Ana
Articol publicat in Revista Psychologies

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.