Rezolvarea de probleme: de ce bărbații și femeile au soluții diferite

Rezolvarea de probleme: de ce bărbații și femeile au soluții diferite

De multe ori avem impresia că partenerul nostru nu este pe aceeași lungime de undă cu noi, și este normal! Suntem diferiți și gândim diferit, dar chiar și așa, de ce avem soluții diferite când vine vorba de rezolvarea de probleme?

Pentru a avea un punct de plecare, avem nevoie să precizăm una dintre cele mai importante diferențe între sexe, și anume că pentru femei este importantă comunicarea cât mai detaliată a fiecărui lucru, cu scopul de a se simți în siguranță, și, prin acest proces, complet normal pentru noi, ea este înțeleasă!

Pentru bărbați este important să ne ofere soluții, cu scopul de a se simți utili și pentru a ne arăta că sunt capabili să ne ofere acea siguranță de care avem nevoie.

Aceasta este metoda prin care ei se simt validați ca bărbați, fie că noi am băgat de seamă sau nu soluția oferită. Sub aspect psihologic, ei și-au îndeplinit menirea, însă asta nu înseamnă că la nivel intelectual nu s-ar simți devalorizați dacă nu-i băgăm în seamă.

Un exemplu din viața de zi cu zi

După o lungă zi de muncă vă întâlniți sau vorbiți la telefon cu o prietenă care nu face altceva de fiecare dată decât să se plângă.

Ajungeți acasă, și pentru că partenerul este persoana cu care împărtășiți totul, începeți să îi spuneți, pentru a nu se știe câta oară, cât de plângăcioasă, deranjantă sau egoistă este prietena X, și că nu întreabă niciodată de cum mai este viața voastră, vorbind numai despre ea. Iar partenerul vine cu soluția: „Păi, și de ce mai păstrezi legătura cu ea dacă mereu face asta?“

Pentru noi, nu a fost decât un moment în care l-am informat despre ziua noastră, în niciun caz nu am zis ceva de genul: „Ajută-mă, te rog, să nu mi se mai întâmple asta!“, deși el tocmai acest lucru a auzit.

Și, ca în orice relație sănătoasă, când îi spunem că nu voiam o soluție ci doar să ne asculte, el ne răspunde: „Și dacă nu ai o problemă cu asta, de ce te plângi?“

De ce?

Evident, exemplul de mai sus este pur imaginativ, dar nu nerealist. Însă iată ce spun studiile pentru a răspunde la întrebarea de mai sus.

Femeile și bărbații își aleg și păstrează diferit relațiile de prietenie pe parcursul unei vieți, de asemenea și încrederea acordată străinilor, posibili viitori prieteni, este tratată diferit.

Astfel, într-un studiu efectuat la universitatea din Ohio, studenților care au participat la cercetare li s-a cerut să răspundă în ce măsură ar avea încredere într-un străin că acesta le va returna sau nu o sumă de bani, și dacă subiecții le-ar împrumuta-o.

Singurul detaliu pe baza căruia s-a făcut împărțirea grupelor de străini a fost dacă aceștia aparțineau sau nu aceleiași universități, dacă erau cursanți la o altă universitate la care subiecții au răspuns anterior că au un prieten sau o cunoștință, sau dacă făceau parte dintr-o universitate terță, fără să aibă vreo legătură cu subiecții.

Rezultatele au fost următoarele: femeile au avut tendința de a răspunde că au o mai mare încredere în străinul de la universitatea la care se află o cunoștință, prieten, rudă, etc., pe când bărbații preferau să acorde încredere unui străin de la aceeași universitate de care aparțineau ei.

Cercul oamenilor de încredere al femeilor se extinde la: familia mea, rudele mele, prietenii mei, pe când bărbații creează legături de natură simbolică.

Atâta timp cât străinul face parte din acea categorie de oameni cărora le place să facă ceva anume, care au fost în anume loc, sau cărora le place fotbalul și mai sunt pe deasupra și suporteri ai echipei preferate, au o șansă bună să devină prieteni în adevăratul sens al cuvântului pentru bărbatul cu pricina.

De ce avem soluții diferite

Situația de sus, precum și studiul oferit, reprezintă doar o premisă, o idee de la care să plecăm. Rămâne însă să vedem care este răspunsul exact la întrebare.

Psihologii și sociologii susțin că în evoluția noastră, fiecare sex a fost nevoit să acumuleze anumite abilități care să îl ajute să se diferențieze de celălalt individ de același sex, și să aibă o șansă mai mare pentru a avea urmași.

Femeile au avut nevoie să își perfecționeze capacitatea de comunicare cu scopul de a înțelege mai bine ceea ce voia să le transmită un copil mic, la fel de incapabil și el, ca părinții săi, să folosească un limbaj pe care noi îl consideram modern, limbă vorbită.

Totodată, posibilitatea de a coopera în cadrul grupului, pentru a asigura supraviețuirea urmașilor și a indivizilor care aparțineau de acesta, era susținută de cât de bine se înțeleg femeile, adică în timp acest atu s-a transformat în ideea de „ești familia mea, ruda mea, cunoștința mea, așadar am încredere în tine“.

În schimb, bărbații erau preocupați de ideea de securitate a grupului, de supraviețuire a întregului. Necesitatea purtării unor „conversații“ lungi era trivială, comparativ cu pericolul la care se expuneau în momentul în care plecau în afara peșterii pentru a procura mâncare pentru întregul grup.

Astfel, pentru bărbați abilitatea de a căuta soluții este una oferită de evoluție, de la natura care în înțelepciunea ei a preferat să acorde bărbaților o mai slabă înțelegere a capacității de rezolvare a unor probleme cu ajutorul cuvintelor, și să îi înzestreze cu talentul ca în orice situație, în acele timpuri poate să fi fost vorba de situații de viață și de moarte, să caute soluția cea mai rapidă, optimă și ușoară pentru supraviețuire, scop care poate astăzi fi interpretat in extenso.

Supraviețuirea poate fi interpretată acum ca traiul zilnic, când ne plângem de șeful care țipă la noi sau de o colegă care nu face atâta treabă ca noi dar are salariul mai mare, de copii că nu fac ce îi rugăm, sau de faptul că o vânzătoare nu ne-a băgat în seamă în magazin sau a avut un comportament nepotrivit etc. La așa ceva vom primi astfel soluția optimă, logică, rezonabilă.

Putem trage de aici concluzia că pe linie evolutivă este mai util pentru bărbați, dacă facem referire la studiul de sus, să acorde mai multa încredere unui alt individ al societății pe baza unei legături simbolice de genul „ Dacă vânăm împreună, sau faci parte din același trib, ești de-al meu!“, sau „Cu acela nu o să lucrez niciodată, e suporter al echipei adverse“.

Nu trebuie însă să generalizăm comportamentul pe baza căruia bărbații creează legături durabile, doar la apartenența sau practicarea unui sport.

Hai să ne gândim, de ce nu, la cei care au făcut armata, cât de mult contează pentru un asemenea bărbat dacă invită la o bere, într-un bar oarecare, un altul care a făcut și el armata.

Șansa să îi ofere de băut crește cu atât mai mult, chiar dacă nu au făcut stagiul militar în aceeași unitate, sau poate chiar la baze din orașe diferite. Singurul lucru important este că: „E de-al meu!“, chiar dacă este complet străin.

Acesta ar fi principalul motiv pentru care găsim soluții diferite la problemele curente ale vieții. Suntem clădiți diferit, nu numai pentru că natura ne-a înzestrat cu abilități diferite, dar și pentru că în planul evoluției societății au apărut sarcini diferite de îndeplinit de către fiecare sex în parte, ajungându-se astfel la identitatea de gen.

Text scris de Ana Pantazescu-Ana
Articol publicat in Revista Psychologies

Leave a Reply

Your email address will not be published.