Unul din lucrurile pe care le facem ca părinți este să le oferim copiilor noștri tot ceea ce își doresc pentru că îi iubim și ne dorim ca ei să știe cât de iubiți și minunați sunt pentru noi. Însă ce se întâmplă când această dorință, normală până la un anume punct, se transformă în răsfăț emoțional? Ce efecte acesta are asupra copiilor?

 

Ce înseamnă răsfățul emoțional?

Nimeni nu zice că nu este indicat să ne lăudăm copiii când fac un lucru, de la primii pași, până la terminarea unei facultăți și, de ce nu, toată viața.

Să fii părinte implică multă muncă, dăruire și sacrificiu. Încă din primii ani de viață ai copiilor vrem ca aceștia să știe cât de speciali sunt, cât de mult îi iubim și că pot să facă tot ceea ce își propun în viață.

Așa încât se întâmplă de multe ori să ne găsim în situația în care cel mic, observând pur și simplu lumea înconjurătoare, să exclame ceva de genul: „Ce albastru este cerul”!

Sau să depășească într-o întrecere copilărească un alt copil în parc, sau să învețe ceva nou, iar noi să reacționăm cu celebrul „Bravo!”, eventual să îl luăm pe sus, să îl pupăm, să-l mângâiem și să adăugăm probabil și un „Deșteptul lu’ mama”!

 

Ce efecte are răsfățul emoțional asupra copiilor?

În primul rând, trebuie să reținem că a ne lăuda copii nu înseamnă neapărat un lucru dăunător!

Copiii au nevoie într-adevăr ca părinții să le arate încredere și că îi susțin, așa încât ei înșiși învață că sunt capabili.

Însă există o limită care nu ar trebui întrecută, cea a laudelor care se oferă pentru orice, sau a laudelor care depășesc grandoarea actului făcut de copil.

Asta pentru că dacă i se va repeta tot timpul celui mic că este deștept și minunat, pentru lucruri pe care le învață prin observare, va ajunge să creadă că aceste calități fac parte în mod natural din structura sa, internalizându-le!

Ulterior în viață, când vor începe școala sau vor munci, la primul obstacol întâlnit vor avea mai multe șanse să se lase bătuți. Pentru că li s-a spus mereu că sunt deștepți și minunați și se așteaptă ca în mod natural să fie buni la orice, fără a depune mult efort.

Acest lucru în mod evident le cauzează probleme în structura internă, pentru că se așteptau să fie ași la orice, iar pentru ei eșecul este văzut ca un defect inerent.

 

Cum putem remedia situația?

Răsfățul emoțional nu trebuie oferit în orice situație. Trebuie să ne amintim că ceea ce noi adresăm copiilor noștri se infiltrează în structura lor ca apa în pământ.

Laudele nu trebuie puse toate în aceeași categorie, pentru că deși toate pot avea intenții bune, nu înseamnă că sunt la fel de folositoare sau funcționale pentru adultul care va deveni copilul nostru.

Cel mai bine este să oferim laude pentru proces, pentru cumulul de acțiuni care conduce la un rezultat. Ce înseamnă asta?

Adică dacă cel mic va lua o notă bună la un test sau la un proiect, să nu oferim lauda: „Bravo mamă, ce deștept ești! Știam eu!”, ci să îi adresăm ceva de genul: „Felicitări! Ai muncit mult pentru nota asta!”.

Astfel, copilul va învăța că ceea ce a obținut este datorită puterilor sale de muncă și nu în virtutea faptului că e pur și simplu deștept, și va învăța că dacă va dori aceleași rezultate în viață, va trebui doar să muncească.

Ulterior, va trece mai ușor peste eșecuri și nu va considera o tragedie acest fapt, trăgând concluzia nu că este opusul un om destept, ci că nu a muncit îndeajuns!